Echipa este formata din: Enache Cristina si Nitu Ionut, clasa a X-a D

Ce este agricultura ecologică?

O legătură de morcovi

În mod simplu, agricultura ecologică este un sistem agricol menit să vă furnizeze dumneavoastră, consumatorului, alimente proaspete, gustoase şi autentice şi care în acelaşi timp respectă ciclul natural de viaţă al sistemelor.

Principii:

Pentru a obţine acest lucru, agricultura ecologică se bazează pe un număr de obiective şi principii, la fel ca şi pe bunele practici create să minimizeze impactul omului asupra mediului înconjurător, asigurându-se în acelaşi timp că sistemul agricol operează pe cât de natural posibil.
Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:

• Rotaţia culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei.
• Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole
• Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic
• Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă
• Alegerea unor specii de plante şi animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale
• Creşterea animalelor în libertate şi adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu furaje ecologice
• Folosirea unor practici de creştere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte

Lanţ de distribuţie:

Producţia agricolă ecologică este, de asemenea, o parte a unui lanţ mai larg, care cuprinde procesarea alimentelor, sectoarele de distribuţie şi vânzare şi în final, pe dumneavoastră, consumatorul. Fiecare verigă în acest lanţ este menită să joace un rol important în realizarea beneficiilor legate de producţia unor alimente ecologice, într-o serie variată de domenii, detaliate într-o altă secţiune a acestui site, incluzând:

• Protecţia mediului
• Bunăstarea animalelor
• Încrederea consumatorilor
• Societatea şi economia

Prin urmare, de câte ori cumpăraţi un măr ecologic de la supermarketul local, sau alegeţi din meniul restaurantului preferat, un vin obţinut din struguri ecologici, puteţi fi siguri că acestea au fost produse conform unor regulil stricte, care respectă mediul înconjurător şi animalele.

Reguli:

În UE, aceste reguli sunt stabilite prin Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului privind metoda de producţie agricola ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare.
O revizuire detaliată a prezentei reglementări a dat naştere la două propuneri din partea Comisiei Europene în Decembrie 2005, pentru o serie de reguli simplificate şi îmbunătăţite privind importul produselor ecologice pe de o parte şi producţia ecologică şi etichetarea pe de altă parte. Aceste două propuneri au fost adoptate de Consiliul Europen. Prima dintre acestea, Regulamentulasupra importului şi anume Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1991/2006 din 21 Decembrie 2006 care modifică Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului privind metoda de producţie agricola ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare (en) a intrat în vigoare în Ianuarie 2007. Cealalt regulament , si anume Noul Regulament al Consiliului (EC Nr. 834/20 din iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice defineşte producţia ecologică07), sigla şi sistemul de etichetare a fost adoptat de către Consiliul Uniunii Europene pe 28 Iunie 2007 şi se aşteaptă să intre în vigoare la 1 Ianuarie 2009.

Siglă şi etichetare:

Reglementările actuale UE privind producţia ecologică stabilesc modul de administrare al culturilor agricole şi efectivelor de animale şi modul de procesare al alimentelor şi nutreţurilor, pentru ca acestea să poată fi etichetate ca ecologice. Conformitatea cu Reglementările UE privind produsele ecologice este, de asemenea, obligatorie pentru produsele care vor purta sigla UE pentru agricultura ecologică. Este, de asemenea, obligatorie menţionarea pe etichetă şi a codului organismului de inspecţie care inspectează operatorii din domeniul agriculturii şi certifică şi produsele ecologice.
Acest regim de etichetare are scopul de vă asigura pe dumneavoastră şi pe alţi consumatori din Statele Membre ale Uniunii Europene,de natura ecologică a produselor pe care le cumpăraţi. Sigla UE este creată pentru a mări gradul de recunoaştere al produselor ecologice în rândul consumatorilor şi acţionează la fel ca şi siglele naţionale pe care le puteţi observa pe produsele din ţara dumneavoastră. În prezent, nu este obligatoriu ca produsele conforme cu Regulamentul UE privind producţia agricolă ecologică să poarte sigla europeană, dar acest lucru va deveni obligatoriu când noul Regulament va intra în vigoare.

Fapte:

Statisticile arată că mulţi consumatori UE, ca şi dumneavoastră, caută produse care poartă aceste etichete şi sigle ecologice atunci când cumpără legume sau îşi aleg un fel de mâncare la restaurant sau cantină.
Studiile estimează că piaţa produselor ecologice creşte cu 10-15% pe an.

,,Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru definirea acestui sistem de agricultură este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole şi alimentare proaspete şi autentice, prin procese create să respecte natura şi sistemele acesteia.

In etapa de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor. În etapa de procesare a alimentelor se restricţionează folosirea aditivilor, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză folosite la prepararea alimentelor ecologice. Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă, la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru spaţiul rural.

Obiectivele, principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse în

**legislaţia comunitară**

şi

**naţională**

din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea metodei de producţie în sectorul de producţie vegetală, animalieră şi de acvacultură reglementează şi următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică: procesarea, etichetarea, comerţul, importul, inspecţia şi certificarea.

Prevederile privind etichetarea produselor obţinute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 sunt foarte precise şi au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în produsele ecologice, ca produse obţinute şi certificate în conformitate cu reguli stricte de producţie, procesare, inspecţie şi certificare.

Pentru obţinerea şi comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele şi siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai.

Astfel, înainte de a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs ecologic” exploataţia trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani.

Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică. În România, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de

**organisme de inspecţie şi certificare**

private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate şi competenţă stabilite în

**Ordinul nr. 65/2010**

pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control. Aprobarea de către M.A.D.R a organismelor de inspcţie şi certificare este precedată, în mod obligatoriu, de acreditarea acestora, în conformitate cu norma europeană EN ISO 45011:1998, emisă de un organism abilitat în acest scop.

În urma controalelor efectuate de organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele cu menţiunea ,,ecologic”. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic.

Sigla naţională ,,ae”, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute în conformitate cu metodele de producţie ecologică.

Aplicarea logoului UE pe produsele alimentare preambalate este obligatorie începând cu data de 1 iulie 2010 . Utilizarea acestuia rămâne opţională pentru produsele importate. Folosirea logoului comunitar UE trebui să fie însoţită de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole. Această indicaţie poate fi de forma 'UE', 'non-UE' sau/şi numele statului membru UE sau din afara UE, unde au fost obţinute produsul sau materiile prime ale acestuia. Logoul comunitar oferă recunoaşterea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune Europeană. Informaţii cu privire la modul de aplicare al logoului comunitar pe etichetele produselor agroalimentare ecologice sunt regăsite în

manualul de utilizare al logoului comunitar

.

Sigla ,,ae”, proprietate a M.A.D.R , garantează ca produsul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de inspecţie şi certificare aprobat. Regulile de utilizare a siglei ,,ae” sunt cuprinse în Anexa nr.1 la

**Ordinul comun pentru modificarea şi completarea Anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 317/2006**

şi al

**preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.190/2006 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice**

.

Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele şi ambalajele produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii şi importatorii înregistraţi la M.A.D.R. În vederea obţinerii dreptului de utilizare a siglei „ae’’ de certificare şi a siglei „ae” de comunicare, solicitanţii vor completa

**cererile de solicitare**

.

Consumatorii care cumpără produse care poartă sigla naţională şi logoul comunitar pot avea încrederea că: cel puţin 95% din ingredientele produsului au fost obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică şi produsul respectă regulile de producţie ecologică. În plus, produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului şi numele sau codul organismului de inspecţie şi certificare.

Înainte ca producătorii să înceapă desfăşurarea unei activităţi în acest domeniu au obligaţia să se înregistreze la M.A.D.R. Înregistrarea producătorilor în agricultura ecologică este obligatorie, în fiecare an, prin completarea

**Fişelor de înregistrare în agricultura ecologică,**

disponibile la Direcţiile pentru Agricultură Judeţene şi a Municipiului Bucureşti, în perimetrul căreia producătorul îşi desfăşoară activitatea, la

**responsabilii judeţeni**

pentru agricultura ecologică. Procedura de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică este reglementată prin

**Ordinul nr. 219/2007**

pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică, cu completările şi modificările ulterioare. Urmare a procesului de înregistrare, M.A.D.R elaborează în fiecare an

**Lista operatorilor din agricultura ecologică**

care este pusă la dispoziţia celor interesaţi.

Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii ani o

**evoluţie**

ascendentă, atât în sectorul vegetal cât şi în sectorul de producţie animalieră.

Organizarea comercializării produselor constituie un element important din filiera de agricultură ecologică. Comercializarea produselor ecologice se face numai de comercianţi înregistraţi la M.A.D.R, prin diferite canale de piaţă: vânzări de la poarta fermei, vânzări prin magazine en-gros, vânzări prin magazine specializate, vânzări prin bursa on-line pentru produse ecologice (www.agricultura-ecologica.ro), vânzări prin pieţe sezoniere.

Una din condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului de agricultură ecologică în vederea conştientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice, astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecţie şi certificare. Acţiunile de informare a producătorilor, de instruire şi de promovare a conceptului de agricultură ecologică sunt realizate de către

**organizaţii de stat şi private**

. Educaţia în agricultura ecologică, în vederea formării de specialişti pentru acest domeniu constituie o preocupare a

**instituţiilor de profil**

din învăţământul superior.

Ca parte a campaniei de promovare a agriculturii ecologice în Uniunea Europeană, la iniţiativă Directoratului General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, a fost creat site-ul

**www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro**

ce are ca principal obiectiv informarea publicului larg cu privire la sistemul de agricultură ecologică precum şi punct de plecare în realizarea campaniilor promoţionale în diferite State Membre.

De asemenea, în vederea promovării produselor ecologice, Comisia Europeană acordă sprijin de până la 50% programelor de informare şi promovare propuse de organizaţiile profesionale şi interprofesionale din sector, care participă cu minim 20 % din costul real al acţiunilor, cofinanţarea fiind asigurată de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe şi cu Regulamentul (CE) nr. 501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008.

Agricultura Ecologica in Ferme:

Fermier îngrijindu-şi oile

Ferma este locul în care procesul ecologic începe şi unde iau naştere produsele ecologice proaspete, de înaltă calitate pe care le cumpăraţi de la supermarketul local, restaurant sau pieţele fermierilor.

Fermele înscrise în sistemul de agricultură ecologică nu numai că se bazează pe natură pentru producţia vegetală şi animalieră - ele chiar fac parte din natură. Fermierii care practică agricultura ecologică fac tot posibilul pentru a obţine alimente din mediul înconjurător folosind sisteme cât mai apropiat posibile de cele existente în mod natural.
Ei lucrează pe baza conceptului circuitului închis al agriculturii. De exemplu, solul fertil care rezultă din folosirea gunoiului de grajd şi din formarea unui sol în care materia organică acţionează ca agent de fertilizare, micşorează eroziunea solului şi pierderea de apă şi nutrienţi. Mai mult, inputuri cum sunt gunoiul de grajd şi nutreţurile ar trebui produse, în principiu, în aceeaşi fermă în care sunt folosite, sau în fermele vecine, pentru a reduce nevoia de inputuri externe.
Fermierii care practică agricultura ecologică încearcă să creeze armonie între natură şi oameni prin practici care necesită lucrări manuale şi care au în acelaşi timp un impact scăzut asupra mediului. Acestea includ combaterea mecanică a buruienilor în locul folosirii erbicidelor.

Respect:

Pentru fermierii care practică agricultura ecologică, starea bună a solului şi respectul faţă de mediu sunt de o importanţă crucială pentru supravieţuirea oamenilor şi a animalelor.

• Folosirea responsabilă a energiei şi a resurselor naturale
• Menţinerea diversităţii biologice
• Menţinerea echilibrelor ecologice regionale
• Îmbunătăţirea fertilităţii solului
• Menţinerea calităţii apei

Fermierii care practică agricultura ecologică respectă animalele prin:

• Promovarea sănătăţii şi bunăstării animalelor
• Satisfacerea nevoilor de comportament specifice animalelor

Practici:

Pentru a atinge aceste scopuri, fermierii care practică agricultura ecologică se bazează de decenii pe practici agricole recunoscute, cum sunt menţinerea sănătăţii efectivului de animale prin exerciţii regulate şi acces la păşune, prin sisteme de creştere liberă şi cunoştinţe ştiinţifice moderne, ca de exemplu monitorizarea nivelului nutrienţilor pentru a fi siguri că acesta este corect pentru o creştere optimă.
Practicile agriculturii ecologice se bazează, de asemenea, pe un amestec de respectare strictă a cerinţelor legale stabilite pentru folosirea siglelor şi etichetelor ecologice şi inovare în concordanţă cu particularităţile fiecărei ferme, bazate pe principiile de bază ale agriculturii ecologice. De exemplu, noua Regulament UE privind agricultura ecologică prevede că:
Fertilitatea şi activitatea biologică a solului trebuie menţinută şi crescută prin rotaţia multianuală a culturilor, incluzând leguminoase şi alte plante pentru îngrăşăminte verzi, şi prin aplicarea gunoiului de grajd sau a altor materii organice, preferabil compostate, din producţia ecologică.
În acest cadru legal - şi în funcţie de aptitudinile şi cunoştinţele practice - un fermier poate să aleagă una, o combinaţie a mai multor sau a tuturor acestor metode de creştere a fertilităţii solului, depinzând de care abordare este mai potrivită cu sistemul său agricol. Dar dumneavoastră, ca şi consumator, puteţi avea încredere că indiferent de metoda pe care el/ea o alege, aceasta a fost creată pentru a fi în armonie cu natura şi benefică mediului.

Furaje:

Principiile producţiei ecologice se aplică şi furajelor consumate de animalele crescute în sistem ecologic. În prezent, conform reglementărilor referitoare la producţia ecologică, minimum 85% din furajele animalelor crescute în sistem ecologic trebuie să fie produse în sistem ecologic. De la 1 Ianuarie 2008, fermierii care practică agricultura ecologică vor trebui să furnizeze 100% hrană ecologică pentru bovinele la îngrăşat şi vacile de lapte.

Produse:

Rezultatul final al respectării acestor practici meticuloase este producţia de alimente proaspete şi gustoase, cum sunt:

• Fructe cum ar fi căpşunile, merele şi portocalele
• Legume cum sunt roşiile, morcovii şi broccoli
• Lapte de vacă, capră, bivoliţă sau alte animale
• Ouă de găină, prepeliţă sau alte păsări
• Carne de miel, vită, pui sau porc
• Cereale ca ovăzul, orezul, grâul şi orzul

Acestea pot fi savurate în stare naturală sau după procesare.

Inspecţiile:

Toţi fermierii din UE care practică agricultura ecologică sunt cel puţin o dată pe an, supuşi unor inspecţii regulate ale fermelor agricole - pentru a se asigura faptul că ei respectă cerinţele legale, astfel încât să îşi poată comercializa produsele ca ecologice, cu dreptul de a purta una din siglele UE sau a diferitelor State Membre UE pentru agricultura ecologica.

Creştere:

Produsele ecologice au succes nu numai în rândul consumatorilor, ele sunt, de asemenea, obţinute de un număr mare de fermieri în multe zone ale UE. Ultimele cifre Eurostat furnizate de Comisia Europeană arată că în anul 2005, suprafaţa ecologică a fost de 4% din suprafaţa agricolă utilizată (SAU) în UE, la momentul când Uniunea era formată din 25 de State Membre. Potrivit Eurostat, în 2005 erau 157,852 de producători în sistemul de agricultură ecologică, ceea ce a însemnat o creştere semnificativă de 13,4% faţă de nivelul anului 2004.
La nivel mondial, aproape 31 milioane de hectare sunt folosite pentru producţia ecologică, practicată în peste 633,890 de ferme, reprezentând 0,7% din totalul terenurilor agricole. Conform studiului Lumea Agriculturii Ecologice 2007 (World of Organic Agriculture), şapte din primele zece ţări ale lumii, clasate după procentul din suprafaţa agricolă lucrată în sistem ecologic se află în Uniunea Europeană.



Hrana ecologică:

Selecţie de alimente ecologice

Odată ce produsul ecologic părăseşte poarta fermei, poate să mai treacă prin mai multe etape înainte de a ajunge în farfuria dumneavoastră. Fiecare din aceste etape implică un grad similar de îngrijire, profesionalism şi respectare a regulamentelor ecologice aşa cum li se cere şi fermierilor care practică agricultura ecologică, pentru a fi siguri că produsul final este în întregime autentic şi merită să fie consumat de dumneavoastră.

Procesatori:

Procesatorii de produse ecologice precum şi comercianţii şi distribuitorii, sunt în aceeaşi măsură interesaţi de scopurile fermierilor care practică agricultura ecologică- în special obţinerea de alimente proaspete şi autentice prin procese create să respecte natura şi sistemele acesteia.
Cele mai importante principii de procesare a produselor ecologice includ:

• Restricţionarea strictă a aditivilor şi a substanţelor complementare care pot fi folosite la prepararea alimentelor ecologice.
• Restricţionarea strictă a substanţelor chimice de sinteză
• Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic (OMG-uri)

Cerinţe:

Ca şi fermierii, sectorul de procesare trebuie să respecte, de asemenea anumite cerinţe dacă produsele urmează să poarte sigle şi etichete UE sau ale diferitelor State Membre. În noul Regulament UE privind agricultura ecologică UE sau ale diferitelor State Membre, acestea includ:

• Obţinerea de produse preponderent din ingrediente de origine agricolă
• Folosirea numai a acelor ingrediente de origine nonecologică autorizate de Comisia Europeană sau de Statele Membre UE
• Folosirea unui număr limitat de aditivi (ingrediente) şi substanţe complementare alimentare, care sunt autorizate, în anumite condiţii, de către Comisie
• Interzicerea aromelor artificiale şi a coloranţilor
• Asigurarea că ingredientele alimentare ecologice sunt tot timpul păstrate, manipulate şi procesate separat de cele non ecologice.

Inspecţie:

Pe lângă aceste cerinţe, procesatorii din sectorul ecologic al UE sunt supuşi inspectiilor cel puţin o dată pe an, pentru a se asigura ca ei îndeplinesc cerinţele legale, iar dacă este necesar se pot face şi inspecţii adiţionale.

Gama de produse:

În timp ce agricultura ecologică caută să ţină legătura cu rădăcinile ei tradiţionale şi să păstreze armonia cu natura, procesarea produselor agricole ecologice reflectă multitudinea de gusturi şi preferinţe culinare ale consumatorilor moderni.
Aşadar, pe lângă gama largă de fructe, legume şi cărnuri delicioase, produsele ecologice moderne, pot şi chiar includ:

• Mâncare pentru bebeluşi
• Vinuri obţinute din struguri ecologici
• Bere
• Iaurt
• Prăjituri
• Produse de patiserie
• Pâine
• Cereale pentru micul dejun
• Biscuiţi
• Mezeluri
• Sucuri de fructe
• Fructe şi legume conservate
• Mâncăruri semipreparate
• Cafea
• Ceai

De fapt, pentru că fermierii care practică agricultura ecologică tind să aleagă varietăţi de plante şi animale mai puţin cunoscute, dar care au o rezistenţă mai mare la boli şi dăunători şi adaptabilitate mai bună la condiţiile locale şi cele sezoniere, sectorul de procesare al produselor ecologice are la dispoziţie o gamă mai largă de produse.



Alimente ecologice importate:

Mango importate din agricultura ecologică

Ca şi în cazul altor alimente, produsul ecologic pe care îl consumaţi provine adesea dintr-o altă regiune sau ţară decât a dvs. sau chiar din afara UE. În timp ce fermierii care practică agricultura ecologică şi sectorul de procesare aferent preferă să-şi ducă produsele pe piaţă şi să le vândă cât mai aproape de punctul de producţie, condiţiile geografice şi climatice pur şi simplu nu permit producerea anumitor alimente în unele regiuni ale UE.

Cerere:

În prezent, cererea de produse ecologice în UE este mai mare decât oferta, ceea ce complică şi mai mult situaţia, aceasta însemnând că cetăţenii UE trebuie sa aibă şi posibilitatea de a cumpăra alimente şi băuturi importate, dacă vor să cumpere produse ecologice.
Exemple de produse ecologice tipice importate în UE includ:

• Cafea din Brazilia
• Kiwi din Noua Zeelandă
• Orez din Thailanda
• Banane din Costa Rica
• Ceai din India

Control:

Regulamentul UE Nu numai că oferă garanţii referitor la controlul alimentelor şi băuturilor ecologice produse şi/sau procesate în UE, ci şi acoperă şi acele produse ecologice ce provin din afara UE, din aşa-numitele ţări terţe. Într-adevăr, anumite ţări terţe, ca Argentina, Australia, Costa Rica, India, Israel, Noua Zeelandă şi Elveţia sunt recunoscute ca având reguli echivalente cu cele ale UE în privinţa produselor ecologice şi prin urmare aceste produse pot fi importate fără grijă din acele ţări.
Pentru toate celelalte ţări terţe, importatorii pot fi autorizaţi de către Statele Membre pentru a importa anumite produse. Ei trebuie să dovedească că aceste produse satisfac cerinţe identice sau echivalente cu cele necesare pentru produsele ecologice din Uniunea Europeană şi că aceste produse au fost inspectate în mod corespunzător. Aceste produse ecologice trebuie să fie însoţite de un certificat de import, a cărei respectare este verificată la intrarea acestor produse în UE.
În consecinţă, dacă cumpăraţi produse ecologice care provin din afara UE, puteţi fi sigur că toţi operatorii implicaţi în crearea acelor produse au fost supuşi unor controale şi inspecţii a produselor ecologice.
În esenţă, Regulamentul UE oferă consumatorilor acea încredere necesară când cumpără produse ecologice. Ei pot fi siguri că toţi operatorii implicaţi în lanţul de distribuţie au urmat aceleaşi reguli, indiferent de originea geografică a alimentelor şi băuturilor ecologice.

Exporturi:

Este de asemenea important de reţinut că europenii produc unele dintre cele mai căutate delicatese ale lumii şi din ce în ce mai multe din aceste produse vândute spre ţări din afara UE sunt obţinute în mod ecologic, din ingrediente ecologice.
Comerţul internaţional de produse ecologice nu numai că permite cetăţenilor UE accesul la produse gustoase şi interesante din afara UE, ci acesta creează şi oportunităţi pentru ca produsele ecologice proprii să fie savurate şi recunoscute de cetăţenii din toata lumea.



Agricultura ecologica in piaţe:

Familia unui fermier la piaţă

Produsele ecologice se găsesc într-o gamă variată de forme; de la fructe şi legume livrate direct din fermă, la vinuri şi brânzeturi rafinate de-a lungul a mai multor ani. Distribuţia produselor ecologice către consumatori se face prin căi la fel de diversificate.

Canale de distribuţie:

Canalele de distribuţie tipice prin care consumatori ca dvs. pot găsi produse ecologice , cuprind:

• Pieţele locale specializate pe produse ecologice
• Magazinele specializate pe produse ecologice din zone rurale sau metropolitane
• Amplasamente stradale în zone rurale
• Direct de la fermă de unde au fost obţinute respectivele produse
• Livrate la uşa dumneavoastră sau la un punct de colectare prin livrare pe bază de comenzi pe internet şi /sau scheme poştale

Supermarket:

În toată Europa, supermarketul începe să devină o sursă din ce în ce mai populară de alimente şi băuturi ecologice, iar mărimea şi sofisticarea operaţiunilor ecologice în majoritatea acestor supermarketuri este în creştere. În supermarketuri poţi găsi în mod obişnuit raioane foarte vizibile destinate produselor ecologice: fructe, legume şi carne. Iar dacă te uiţi destul de aproape, alimentele ecologice procesate sunt şi ele disponibile în rafturi şi frigidere.

Restaurante şi catering:

Restaurantele şi sectorul de catering din UE se aprovizionează, din ce în ce mai mult cu produse ecologice, pentru a-şi completa meniurile şi a-şi hrăni clienţii. De fapt, în ultimii câţiva ani s-au deschis tot mai multe localuri unde se servesc exclusiv produse ecologice, în vreme ce companiile de top au ales să ofere hrana ecologică în cantinele lor.
În acelaşi timp, noua generaţie de consumatori are o primă experienţă directă a alimentelor şi băuturilor ecologice deoarece tot mai multe cantine şcolare din UE oferă în mod regulat elevilor hrană ecologică. De asemenea, cantinele unor companii atât publice cât şi private urmează aceeaşi tendinţă.

Încredere:

Canalul de distribuţie prin care hrana ecologică este livrată consumatorilor corespunde cerinţelor moderne ale acestora. De câte ori consumatorii aleg să cumpere şi să mănânce produse ecologice, ei trebuie să aibă încredere că acestea au fost produse conform regulilor stricte ale UE. Fără respectarea acestor reguli, producătorii şi procesatorii de produse alimentare nu au voie să utilizeze termenul ecologic sau echivalente ale acestuia cum ar fi bio sau eco, şi nici să îşi marcheze produsele cu sigla UE sau cu siglele Statelor Membre UE pentru produse ecologice.
Regulile cuprinse în Regulamentul Consiliului UE privind agricultura ecologică nu se aplică numai pentru producţia şi procesarea alimentelor ecologice ci şi pentru etichetarea şi marketing-ul acestora.

Etichetare:

Aşa după cum pe toate produsele se regăsesc ingredientele şi informaţii nutriţionale, etichetarea produselor ecologice ajută consumatorii să descopere diverse informaţii despre produsul respectiv, inclusiv numele ultimului operator care a manipulat produsul, de exemplu producătorul, procesatorul sau distribuitorul.
Pe etichetă trebuie, de asemenea, să apară numele sau codul organismului de inspecţie din Statul Membru UE, organism care a inspectat producătorul sau procesatorul produsului, scopul fiind asigurarea autenticităţii ecologice.



Creşterea animalelor:

Vaci pe păşune

Creşterea animalelor este unul din domeniile în care aptitudinile fermierilor ce practică agricultura ecologcă sunt foarte importante şi necesare.Există multe practici şi principii implicate în acest sistem, fiecare fiind creată să ofere animalelor o viaţă confortabilă,fără stres în concordanţă cu nevoile lor naturale.

Adecvat speciilor:

Un concept important în creşterea animalelor este crearea unui mediu corespunzător fiecărei specii. În cadrul acestui concept sunt câteva practici comune care includ:

• Acces permanent la aer liber
• Păşunat corespunzător pentru satisfacerea nevoile nutriţionale şi de comportament
• Interzicerea legării permanente sau a izolării animalelor
• Aşternut şi adăpost corespunzător
• Densitatea mică a animalelor pe suprafaţa de păşunat
• Eforturi pentru limitarea timpului de transport

Un principiu ecologic general interzice de asemenea folosirea podelelor cu grătar pentru odihna animalelor.

Fără mutilarea animalelor:

Agricultura ecologică restricţionează tăierea sau scurtarea:

• Cozilor - la oi, porci etc.
• Ciocurilor - la găini, curcani etc.
• Coarnelor - la vite, oi etc.

Nevoi individuale:

Este, de asemenea, necesar ca practicile de management să fie adaptate fiecărei specii individuale. De exemplu, păsărilor trebuie să li se asigure perioade de pauză între cele de ouat şi să fie ţinute în grupuri mici pentru a se stabili ierarhiile sociale care se produc în natură.

Aptitudini:

Noul Regulament UE privind agricultura ecologică face referire directă la practicile de creştere a animalelor în mai multe puncte ale sale, precizând inclusiv, faptul că îngrijitorii animalelor trebuie să posede cunoştinţele şi capacităţile de bază în ceea ce priveşte nevoile de sănătate şi bunăstare ale animalelor.

Fără durere:

Agricultura ecologică subliniază faptul că durerea şi suferinţa trebuie sa fie minime de-a lungul întregii vieţi a unui animal. De aceea, timpul de transport este strict controlat, iar metodele de sacrificare sunt create să fie, pe cât posibil, rapide şi fără durere.

Adevărat sau Fals:

Mic dejun ecologic

Pe măsură ce aflaţi mai multe despre agricultura ecologică este normal să întâlniţi informaţii îndoielnice sau contradictorii. E posibil să fi citit sau auzit câteva din enunţurile de mai jos şi să vă fi întrebat dacă sunt adevărate sau false. Citiţi mai departe pentru a afla răspunsurile.

"Produsele ecologice nu sunt de aceeaşi calitate ca alte mâncăruri sau băuturi"

Fals:

Deşi fermierii şi alţi actori din lanţul de producţie şi distribuţie al produselor ecologice pot folosi uneori metode diferite de producere a alimentelor, ei pun acelaşi accent pe obţinerea de alimente şi băuturi de înaltă calitate, cu gust plăcut şi beneficii nutriţionale ca şi ceilalţi producători de produse nonecologice. Hrana ecologică este produsă la aceleaşi standarde de siguranţă alimentară ca şi alte produse şi trebuie să respecte Legea Generală Alimentară UE. Diferenţa constă în faptul că în loc să folosească pesticidele sintetice chimice pentru combaterea dăunătorilor sau a buruienilor, fermierii care practică agricultura ecologică utilizează rotaţia culturilor şi aleg soiuri rezistente pentru a evita de la bun început ca astfel de probleme să apară. În loc să folosească conservanţi artificiali şi amelioratori de aromă, fermierii şi procesatorii din sistemul ecologic caută să păstreze produsul cât mai proaspăt posibil, punând accentul pe producţia de sezon şi pe pieţele locale şi regionale.
“Produsele ecologice au un alt gust comparativ cu alte alimente şi băuturi”.

Neconcludent:

Unii consumatori susţin că hrana ecologică are un gust mai bun, deşi unele studii din cadrul UE care au cercetat gustul relativ al alimentelor ecologice şi nonecologice nu au găsit dovezi concludente în sprijinul acestor afirmaţii. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulţi bucătari-şefi celebri aleg să folosească ingrediente ecologice în mâncărurile pe care le prepară, iar agricultura ecologică chiar produce o varietate mai mare de specii de plante şi de animale, dând astfel consumatorilor ca dvs. şansa de a descoperi noi gusturi şi de a avea noi experienţe culinare. Este totodată important să reţinem faptul că fermierii şi producătorii ecologici nu pretind că produsele lor vor avea un gust mai bun decât celelalte, ci doar că acestea vor avea un gust autentic, pentru că ele au fost produse în mod natural.
“Produsele ecologice sunt mai scumpe decât alte alimente şi băuturi“.

Adevărat:

Datorită duratei mai mari de producţie şi uneori, a cerinţelor mai mari de forţă de muncă, separării atente faţă de produsele convenţionale, procesării şi distribuţiei alimentelor la scară mai mică şi datorită unor controale mai stricte, precum şi a operaţiilor de certificare implicate în producţia ecologică, operatorii din sistemul ecologic trebuie să transfere costurile de producţie mai ridicate şi consumatorilor, dacă doresc să rămână viabili din punct de vedere financiar. Dar acest cost poate fi considerat ca un premiu plătit pentru alimente de calitate produse după principii stricte, ca de pildă protecţia mediului, bunăstarea animalelor şi progresul social şi economic.
“Sistemele agricole ecologice sunt mai puţin productive decât alte sisteme şi implică folosirea unor suprafeţe mai mari de teren“.

Neconcludent:

Oamenii de ştiinţă nu au ajuns la o concluzie care să arate de ce producţia rezultată din agricultura ecologică este mai mică decât cea din alte sisteme agricole. Au fost efectuate mai multe studii privind ambele categorii de sisteme. Un studiu care a găsit un nivel comparabil al productivităţii între cele două sisteme este adeseori citatul Raport al Universităţii Cornell din Statele Unite care prezintă rezultatele unui experiment agricol al Institutului Rodale. Experimentul a arătat că de-a lungul unei perioade de probă de 22 de ani, agricultura ecologică a produs aceleaşi recolte de grâu şi soia ca şi fermele convenţionale, dar a folosit cu 30% mai puţină energie, mai puţină apă şi nu a utilizat pesticide chimice sintetice.
"Prezenţa unui număr mare de sigle ecologice înseamnă că nu există reguli comune cu privire la producţia ecologică în UE".

Fals:

Există într-adevăr un număr mare de sigle ale agriculturii ecologice care apar pe alimentele şi băuturile ecologice în UE, inclusiv sigla UE pentru agricultură ecologică şi siglele folosite de diferitele State Membre. Aceste sigle îţi dau siguranţa că produsele care le poartă îndeplinesc cerinţele stricte ale UE, privind producţia ecologică din diferitele State Membre şi sunt folosite pentru ca produsele ecologice să poată fi identificate mai uşor de consumatori. Noul Regulament UE privind producţia ecologică este creată pentru a fi un sistem larg de guvernanţă UE pentru sectorul, care nu în ultimul rând, promovează un marketing specific fiecărei ţări. Siglele naţionale şi private, fiind bine cunoscute de consumatorii din ţările respective, continuă să apară pe produse. În prezent, folosirea siglei ecologice UE nu este obligatorie, dar ea va deveni obligatorie odată cu intrarea în vigoare a Noului Regulament.

glob